Cine ti-a zis ca nu putem sa visam?
Nu-mi spune ca iti este frica de ideea de 'noi doi'. Niciodata nu am fost singuri.
Am fost... tu, eu, si ploaia! Stii doar ca ploaia este martora iubirii noastre.
Ea ne-a zis 'E frumos sa iubesti'.
Dar niciodata nu ne-a zis ca iubirile sunt frumoase doar la inceput.
Probabil nu a vrut sa ne sperie.
Dar timpul m-a speriat singur. Si tu... uneori.
Iar tie iti ploua primavara-n suflet. Vreau propriul meu cer.
La schimb dau picaturi de ploaie... sau lacrimi, nici eu nu imi pot
da seama ce sunt cu adevarat. Daca intind mana pot prinde cerul,
dar nu m-as obosii, stiu ca daca ti-as cere,
mi-ai aduce si cerul... si luna... si... soarele... si stele.
Pe Marte, ca in fiecare noapte, ploua. Ploua cu amintiri. Amintiri uitate.
Timpul! Da, da, timpul e de vina.
Tu o sa ma iubesti prin amintiri.
Tu o sa stai cu cafeaua langa tine zile intregi si cu scrumul de la tigare cazut pe perna.
Tu o sa uiti. O sa uiti de mine, de noi.
O sa uiti drumul pe care l-am parcurs impreuna. Pas cu pas.
Eu o sa-ti uit ochii. Tu o sa-mi uiti privirea.
Eu o sa-ti uit cuvantul. Tu o sa-mi uiti iubirea...
Semaforul iar e stricat.
Ploaia a dat circulatia peste cap!
Si mi-ai zis... Rosul de la semafor inseamna stop probleme,
stop minciuni, stop vicii. In schimb, cand e verde m-ai invatat sa te iubesc.
Mi-ai zis ca stii totul despre stiinta.
Stiinta este ceea ce cunoastem despre lumea din jurul nostru.
Insa tu nu ma cunosti pe mine. Eu sunt dificila. Eu vreau atentie.
ok, bun. Ma prefac ca nu-mi pasa. E mai bine, e mai sigur.
Cand o sa-ti arati sentimentele, atunci da-mi un semn.
Pana atunci, inchide ochii, maine dimineata o sa simti un val de roua. Noapte buna.
